– Te salut, te respir.. Dimineață! Miroși a cafea, a mai bine..
Topește-mi a visului gheață, lumina să bată spre mine
Și bezna din suflet tu sparge-o, împrăști-o-n fum de țigară,
Clătește-mi din gură amarul în ritm repetat de gargară.

 

 

– Te salut, ia de-aici o oglindă de te uită și spune-mi ce vezi,
Nu, aruncă-ți creionul! Privește-te-n suflet, curat de cutezi!
Dimineată sunt, da! Mătur bezna din noapte și stele pe cer
Însa omul nu-l curăț, pentru el straja e Dumnezeu-Grănicer.

– Parcă-s cheag de tutun ars, captiv intre foi,
Uite viscol la tâmple, par lovit de nevoi,
Nu sunt eu! Eu sunt bine, am succesul pe frunte,
Viitorul l-ai scris în lucruri mărunte!

– Nu respecți rima, ritmul.. Miroși a succes și zici ca ți-e bine?
Cât rău ai facut? Topită vrei gheața, lumină spre tine?
Ia de-aici un creion și-ti schițează un zambet, eu am treaba si plec,
Bună ziua, îți zic! Viitorul ti-e ăla.. iar aici prea mult fum și ma-nec!

– Nu se poate! E diformă și pe mijloc e spartă!
– Fie roata și pătrată, se întoarce cateodata!