Să fim frumoși în versuri

Mă picură-n ploi ude în miez de dimineață,
Mi-e plin de frunze moarte bătute prin noroaie,
Mi-e pasul greu de gânduri închise-n coștereață.
Cotcodăcind tristețe, găinățând pe foaie.

În piept mi-e plâns de versuri, pe ochi am ștergătoare.
În jur mi-e vânt de oameni în umbre măturate,
Cu palmele-mi strâng fusta să sar peste gunoaie
Scuipate-n noi flegmatic de vremuri tulburate.

Mi-e nasul plin de secol din care rup hiene,
Stomacu-mi se sugrumă sub iz de bălegar,
Iubirea-și vinde sensul pe bani și baliverne
Orgasmic mestecate de-un derbedeu vulgar.

Copilul fără tată m-agață trist de mână,
Se uită-n sus la mine cu ochii răstigniți,
Cu resemnare-n suflet un zâmbet își amână
Pe mai tarziu, pe-un secol de oameni cuveniți.

Mai lasă-mi, Doamne, dreptul acum la întrebare,
Și Biblia o șterge de praf, război, eresuri,
Coloana cocoșată ne-o-ndreaptă prin schimbare,
În secol plin de vânt, să fim frumoși în versuri.