Te caut în cafea de dimineață, te caut în al serii echilibru,
Te caut în ninsorile de iarnă din vers boțit în plicuri fără timbru,
În moale bronz îndoliat de soare, în versuri deșirate, fără rimă.
În zorii reci cu flori de primăvară, în tot ce ești și-n mine se reprimă.

Ne căutăm în dimineți de suflet, ne pierdem în apusuri de uitare,
În viscol de ambiții desfrunzite când viața tot suportă amânare,
Ne pierdem în cuvinte ruginite, ne tatuăm în suflet «bun rămas!»,
Murim bătrâni de tineri și uităm cum toți suntem poeți cu versu-n glas.

Azi Cupidon dansează un vals cântat de ploaie, luați-vă de mână,
Scrieți versuri în voi, pictați trăiri pe zâmbet, iubirea nu se-amână,
Azi timpul plouă zile cu stropi de tinerețe, el șterge tot prin lacrimi,
Se spovedește cerul cu lacrimi de iertare, iubirea-i scrisă-n patimi.

Frumos nu-ți este omul când timpul este azi, căci azi nu este-o zi,
Frumoși suntem în lacrimi, în ochiul ce privea cu drag deunăzi,
Frumoși în contemplare de spirit și de trup murdar de timp,
Frumoși care iubesc mai sus de egoism, de traume, anotimp.