Ne-am separat în cei ce pot, ce-aleg, în cei meniți s-asculte, În turme, proști, deștepți, în “ăla-i cult!”, în “alea ce inculte!”, În “grasă”, “chioară”, “șchioapă”, “tu poți!”, în “tu nu ești de-aici!”, În foarfece de aripi, cu lame de-aroganță pe mâini de oameni mici. Mi-au spus “Nu poți, ești mică!”, în voci mature-apoi “Nu…Continue reading Mi-au spus „Nu poți!”

Azi ești pe patul de spital, tot azi eu nu sunt bine, Mă tot gândesc în vers să-ți scriu, cuvinte-s prea puține, Mi-ai spus cam trist deunăzi că mama-i semn de artă, Ca toți îi scriem poezii, că-n suflet toți o poartă. Aveai acel “ceva” în ochi, acel “cumva” pe suflet, Mi-ai fi spus chiar…Continue reading Scrisoare de la fiică pentru tată

M-au forțat să-ți fac urări anoste când eram mult prea copilă să-nțeleg, M-au forțat să îți recit poeme, m-au forțat prin ele lacrimi să-ți dezleg, Mult prea mică să-nțeleg urarea, prea copilă să-l pricep pe “Te iubesc!”, Anii m-au făcut apoi prea mare, prea adult și fără timp să-mi amintesc. Și ți-am spus și “La…Continue reading Mama