O pagină goală cerșește cuvinte, un singur cuvânt să o umple cu sens,
Un om gol se naște plângând anxios, cerșește o mamă cu brațele-ntinse,
Un mort prea bătrân, mult prea rece să ceară atinge-o icoană-n regretele linse
De buze și lacrimi amorțite de transă, speriate de lipsă și de golul imens.

Un “azi” stă de veghe să nu-l piardă pe “mâine”, e starea de veghe a zilei de “ieri”,
Un barbat și-o femeie-și jură vară intensă, înghețați sunt de ierni încărcate cu nori,
Cât pustiu ar fi vara, ce desert mult prea dulce fără frigul de iarnă, fără lipsa-i de flori,
Cât de tristă iubirea fără grafic de viață, alergând către soare, coborând nicaieri.

Dependență amară de contraste și sensuri, rătăcim căutându-ne prin același sistem,
Murim repetat să renaștem prin zâmbet, nici iubire nu e fără iz de blestem.