Au înflorit ghioceii, îi vezi? Au muguri în mine, îi simți?
Primește-ne-n dar tu pe toți, suntem mici și albi, fără zimți,
Primește-ne roua de lacrimi, cuprinde-ne-o gingaș în palmă,
Desfă-ne strânsoarea de trup, privește-ne dulce și calmă.

Petale de flori ai în suflet, ce muguri frumoși îți sunt ochii!
Ce spini ascuțiți ai pe aripi, ce bine-i ascunzi pe sub rochii!
Ce răni ți-ai făcut să ți-i tai, să poți să mă mângâi pe tâmple,
Sărut să-mi așterni și pe ochi, sărut să-mi descânți și pe frunte!

Ai versuri pe buze și-n tine, ești toată-un poem de femeie,
Cu buze fierbinți îmi deschei ce mâna nu vrea să descheie,
Chirurg tai în sterp și în gol, cu grijă m-acoperi cu suflet,
Iar frigul îmi pare sublim când toată te simt în răsuflet.

Îmi umpli cetatea din piept, mi-ești vin, și capriciu, și doamnă,
Te vreau chiar de toți te iubesc, te vreau chiar de toți te condamnă,
Te vreau fără spini, doar a mea, din răni tot ce-i fostă iubire
Să-ți sorb și să scuip îndărăt, să-ți fiu antidot și-mplinire.

Să-ți fac și masaj, și cafea, să ard și ceaunul cu lapte,
Să vrei sa ma cerți cu sărut, pedeapsa s-o ardem în noapte,
Flămând să te am, să frământ tot ce îmi însemni ca femeie,
Din foc să te scot, să te-alint, în ochi să-ți fiu vers și scânteie.

Să-mi fii doar frumoasă, atât! Am muguri în mine, îi simți?
Primește-mă gingaș în suflet și-mi fii trandafir fără zimți!