Mama

M-au forțat să-ți fac urări anoste când eram mult prea copilă să-nțeleg, M-au forțat să îți recit poeme, m-au forțat prin ele lacrimi să-ți dezleg, Mult prea mică să-nțeleg urarea, prea copilă să-l pricep pe “Te iubesc!”, Anii m-au făcut apoi prea mare, prea adult și fără timp să-mi amintesc. Și ți-am spus și “La…Continue reading Mama

Jurnalul unei ”frustrate”, Partea a II-a: Introspecția (din capitolul: Credința vs. Religia)

          Pe mine religia m-a distrus, credința m-a reconstruit. Religia m-a biciut cu dogme, credința mi-a dat aripi. Religia mi-a impus, credința mi-a oferit opțiuni.           Nu cred în instituții însă cred în conceptele frumoase pe care și-au construit fundamentul.. ulterior ridicând palate din aur fals și…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate”, Partea a II-a: Introspecția (din capitolul: Credința vs. Religia)

„Cea mai frumoasa carte din lume”, Eric-Emmanuel Schmitt

Diverse înfățisări ale sentimentului de dragoste, puse în scenă prin intermediul unor povestioare scurte, concentrate si cu o finalitate plină de trăire, suspans. Fie că este vorba despre o miliardară trecută prin multe relații care i-au răspuns ambițiilor distrugătoare ruinând-o emoțional, fie că vorbim despre rătăcirea în sine a unei intelectuale de mare succes, generată…Continue reading „Cea mai frumoasa carte din lume”, Eric-Emmanuel Schmitt

Dac-ar avea putere să viseze

Dac-ar avea putere sa viseze, imagini vii de viață și rușine S-ar scurge-n zâmbet dulce prin durere, ce șanț săpat ca apa prin ruine! Halucinante vorbe strâng ca ștreangul, sugrumă visul ei de tinerețe, Femeia împlinită prin iubire e doar o umbră-n riduri și tristețe. E-atâta ploaie-n ea, atâta plâns, stă răspândit atât nămol în…Continue reading Dac-ar avea putere să viseze

Să fim frumoși în versuri

Mă picură-n ploi ude în miez de dimineață, Mi-e plin de frunze moarte bătute prin noroaie, Mi-e pasul greu de gânduri închise-n coștereață. Cotcodăcind tristețe, găinățând pe foaie. În piept mi-e plâns de versuri, pe ochi am ștergătoare. În jur mi-e vânt de oameni în umbre măturate, Cu palmele-mi strâng fusta să sar peste gunoaie…Continue reading Să fim frumoși în versuri

Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 6)

            Am adormit în brațele lui.. L-am simțit când a stins lumina și a închis atent ușa, s-a întors la lucru.. În întuneric, singură, aș fi vrut să mai plâng dar nu mai aveam lacrimi, mă simțeam epuizată, goală pe interior.. Era vară dar îmi era atât de frig, tremuram.. însă mă simțeam ușoară, parcă…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 6)