A fost odată ca niciodată un talmeș-balmeș de idei țipând isteric de strânsoarea carcerei care se numește creier, idei înfășurate bine să nu miște, să nu carecumva să iasă, să crâcnească în fața Dumnezeului lor, “Normalitatea”. Și totuși Normalitatea tolerează și e blândă pentru că ea știe, înțelege devierile și scăpările anumitor idei și le mai oferă o șansă: “Evoluția”! Iar Evoluția, fiică bună și iertătoare a Normalității, deschide poarta și iată, scapă cine poate.. se mai strecoară un tatuaj, e călcat în picioare de un botox împins disperat de o colecție de sâni falnici și tăcuți, alergând cu ochii beliți și gura plină de silicon.. ar țipa un “dă-te, Fă!!!” la bisexuala idee de își ia la revedere pasional de la homosexualitate, dar a naibii gură plină..

Dar n-au scăpat toate iar ideile încarcerate declanșează o revoluție care desființează corectitudinea.. Asa că Normalitatea, privind blajin, le mai oferă cu generozitate o șansă: plămădește “Egalitatea”. Iar Egalitatea, fiică bună și înțeleaptă, îi ia pe rând, analizează întâi masculul Alfa, îl dezbracă de preconcepții, îi descheie șlițul, se uită cu vădit interes și lipsă de pudoare și spune: “Masculule, mai greu e să cari ce atârnă jos, decât ce atârna sus.. Tu o sa te măriți!”. Decis astfel, ea se însoară, el se mărită și amândoi se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.. și egali, în spiritul Sfintei Treimi Sociale, Amin!

Și ea plătește note, și ea invită, și ea are inițiativă, și ea acceptă invitația lui și totuși sare să plătească nemțește.. pentru că s-a fript de cateva ori în care masculul Alfa își critica plin de patos fostele „iubite” sau femeile “din ziua de azi” care așteaptă! Care stau și așteaptă.. să fie scoase din sete de sucul ăla, să fie scoase din foame de prânzul ăla, să fie salvate de crâncenul ocol în jurul pământului prin deplasarea lui pâna la turnul ei de „prințesă”, titulatură primită cu o conotație vulgar de negativă pentru luxul de a-ți permite să fii femeie.

Și conversația plăcută, plină de charisma, non-invazivă, non-ofensivă, Non-Și-Atât a degenerat, în mod absolut normalo-evolutiv în “Și unde lucrezi?”, “Și cât câștigi”, “Stai singură?”, “Ce fain, păi tu câștigi atât, eu câștig atât, îmi cam placi.. am face treaba bună împreună.. Ne mutăm la tine, dăm pe din doua, punem împreună deoparte și-o să ne fie bine!” O gândire matematică bună, logică.. după ani de relație în care am copilărit împreună, am crescut împreuna, am evoluat împreuna și greul a fost împărțit la doi, însă reanalizând contextual, cred că intervine o diferență majoră. Viața nu e matematică, sentimentele nu sunt matematică, și oricâtă Egalitate ar fi în Sfânta Treime Sociala, o femeie nu e matematică și nu face parte din niciun algoritm de calcul confortabil financiar pentru un bărbat.

Pe de altă parte, conversația placută, plină de charisma, non-invazivă, non-ofensivă, Non-Și-Atât a degenerat, în mod absolut normalo-evolutiv în “Și unde lucrezi?”, “Și cât caștigi”, scanare mașina, scanare firmă tricou, scanare ceas, scanare telefon, calcul grad de potrivire prin prisma coordonatelor financiare profitabile, suge burta, fundul inapoi, țuguie buzele în semn de deschidere până-n limita lui 69 cu ceva extra creativitate și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Sau nu, pentru că a cam aflat că latifundiarul ei gospodar stă de fapt cu chirie și-și tine Maseratti-ul in praful de pe bordură, iar in timpul liber și-a facut un hobby din a se cearta cu vecinul de la 3 pe locul de parcare și a sparge banii pe canapele în club. Așteptările ca el s-o întrețină s-au transformat în ea îl intreține și dacă rezistă, bine.. daca nu, umflă procentual rata de divorțuri. Dar e în regulă: psihic puternic, semnul crucii și Sfânta Treime Socială lucrează din nou, timpul se șterge de pe chip și trup cu niscaiva seringi și briceag ascuțit.. pardon, ceva Evoluție Normala, ghebul înapoi la muncă pentru că egalitatea anterioara a dat pe minus, suge burta, fundul înapoi..

Este păcat de tot ceea ce putem fi ca oameni, ca perechi, ca grupuri sociale de n invidizi luați de câte n ori și care ar putea crea o legătură frumoasă, egală în termeni de completare, de Yin și Yang, Tao Te Ching, Dao De Jing și alte concepte similare care nu au apărut ca o forma a unui sexual 69, ci a forțelor complementare ce compun universul, ce fac parte din fiecare din noi. Egalitatea nu se traduce în termeni de competitivitate, ci de complementaritate. Cavalerismul nu se traduce în termeni de egalitate; eleganța și feminitatea nu se traduc în termeni de egalitate..

El nu va putea fi niciodată la fel de elegant și feminin ca ea, ea nu va putea fi niciodata la fel de puternică și protectivă ca el, însă amândoi vor putea fi întotdeauna ghidați de afecțiune și sentimente în egală măsură

În iubire se traduce egalitatea, în complementaritea de sentimente, de gândire, de orientare psihică și spirituală, în susținere, în faptul că ea poartă un copil timp de 9 luni și are creierul conceput și orientat, de acel Ceva în care credem sau nu, spre un spirit matern care nu mai are nevoie de nicio definiție, ci doar de timp și nervi alocați educării și creșterii, în faptul că, oricat de puternică, plânge și clachează mai des decât el, în faptul că, de cele mai multe ori, ea muncește în egală măsură ca el și, deși unele activități sunt mult mai plăcute în doi, poartă pe umeri preconcepțiile la nivelul la care “trebuie să susțina familia o femeie, să spele, să calce” pentru că masculul Alfa de se încordează jos când trebuie să platească o apă plată atunci când plasează o invitație, și o întreabă din start „Știi să gătești?”, sigur n-o va scoate la restaurant toată viața în ideea de a o proteja.

Egalitatea se traduce in termeni de risc, de încercări, de relații eșuate sau reușite și de compensări ulterioare de ambele părți, însă la modul onest. Faptul că ne confruntăm cu o majoritate de femei care speră la o egalitate pe plus, nu justifică majoritatea bărbaților care speră la același tip de egalitate sau dispariția cavalerismului, pentru ca nu e decât un cerc vicios care nu funcționează matematic, ci va duce întotdeauna către adâncirea minusului, către efeminarea bărbatului și masculinizarea femeii.

“De ce ești singur?”

Răspuns 1: Pentru ca ai standarde și ești sătul de compromis, pentru că preferi să citești o carte, să practici un hobby decât să propui sau să accepți, după caz, încă o “invitație” și să știi că te întorci cu niciun plus valoare, ci doar cu încă un gust amar, pentru că ești confuz daca vei putea să-ți asumi elegant rolul de femeie sau va trebui să răspunzi ca un un mascul care iese la bere „ca băieții”, pentru că ești confuz dacă vei avea pentru ce să-ți asumi rolul de bărbat sau va fi încă o risipă din toate punctele de vedere, pentru că suntem mulți, dar totuși atât de puțini.

Raspuns 2: “Pentru ca sunt urât, nu mă duce capul și nu mă place nimeni!” și pentru că, în normalitatea ta, nu-ți mai pasă de nicio Sfântă Treime Socială sau judecata ei „biblică” de valoare..

“Esti fericit?”

Răspuns: “Tu ești?”