Dragnea cel Mare (Povestea unui infractor de țară)

În carcera strâmta, într-un colț, absent,
Ghemuit stă Dragnea plângând pe ciment,
Tânăra amantă plânge și suspină
C-au venit facturi la apă și lumină,
Că-i picat și gelul de pe mâna fină,
Ca-i e dus si blondul de la radacină,
Si că la pârnaie moșul ei iubit
A plecat de astăzi și n-a mai venit.

Cucul bate trist ora 12 noaptea,
Sub cearșaf, pe coapsă, nimeni n-o mai bate,
Stă covrig și-i rece, o cam strânge casa,
E cam mică, tristă, îi cam scade clasa,
E cam grea chiria, unde-i dumnealui
S-o așeze caldă-n p..oala banului,
Să-i recite dulce cod de proceduri,
S-o coboare tandru la infracțiuni.

Au trecut 3 ani, stafidit de frig
Încă taie linii din pai de chibrit,
E rece cimentul, dar mândrul tătic,
A aflat aseară că are un pitic,
S-a născut chiar gras, are 9 luni,
Va avea mai mult peste 6 luni,
Îi va spune tată și-i va fi adept,
Îl va renega de va fi deștept:
„Ieși din fața mea, ești un derbedeu,
Infractor de țară, nu îți sunt fiu eu.
Du-te la pârnaie, și de-o fi să mori
Să ni te bocească doar un cârd de ciori”