Ne-am separat în cei ce pot, ce-aleg, în cei meniți s-asculte, În turme, proști, deștepți, în “ăla-i cult!”, în “alea ce inculte!”, În “grasă”, “chioară”, “șchioapă”, “tu poți!”, în “tu nu ești de-aici!”, În foarfece de aripi, cu lame de-aroganță pe mâini de oameni mici. Mi-au spus “Nu poți, ești mică!”, în voci mature-apoi “Nu…Continue reading Mi-au spus „Nu poți!”
Categorie: Poezie
Scrisoare de la fiică pentru tată
Azi ești pe patul de spital, tot azi eu nu sunt bine, Mă tot gândesc în vers să-ți scriu, cuvinte-s prea puține, Mi-ai spus cam trist deunăzi că mama-i semn de artă, Ca toți îi scriem poezii, că-n suflet toți o poartă. Aveai acel “ceva” în ochi, acel “cumva” pe suflet, Mi-ai fi spus chiar…Continue reading Scrisoare de la fiică pentru tată
Mama
M-au forțat să-ți fac urări anoste când eram mult prea copilă să-nțeleg, M-au forțat să îți recit poeme, m-au forțat prin ele lacrimi să-ți dezleg, Mult prea mică să-nțeleg urarea, prea copilă să-l pricep pe “Te iubesc!”, Anii m-au făcut apoi prea mare, prea adult și fără timp să-mi amintesc. Și ți-am spus și “La…Continue reading Mama
Azi Cupidon dansează
Te caut în cafea de dimineață, te caut în al serii echilibru, Te caut în ninsorile de iarnă din vers boțit în plicuri fără timbru, În moale bronz îndoliat de soare, în versuri deșirate, fără rimă. În zorii reci cu flori de primăvară, în tot ce ești și-n mine se reprimă. Ne căutăm în dimineți…Continue reading Azi Cupidon dansează
Dac-ar avea putere să viseze
Dac-ar avea putere sa viseze, imagini vii de viață și rușine S-ar scurge-n zâmbet dulce prin durere, ce șanț săpat ca apa prin ruine! Halucinante vorbe strâng ca ștreangul, sugrumă visul ei de tinerețe, Femeia împlinită prin iubire e doar o umbră-n riduri și tristețe. E-atâta ploaie-n ea, atâta plâns, stă răspândit atât nămol în…Continue reading Dac-ar avea putere să viseze
Atâta iarnă
Cad fulgi grei din ceruri, le-a dat Tatăl vacanță, Sparg norii haotic, amurg de îngeri grăbiți, Aleargă și caută-ntre oameni vechi, obosiți, Fiecare pe omul pentru care poartă Speranță. Cad fulgi grei din ceruri, amurg de îngeri grăbiți Niciunul al meu, oare pe unde mă strigă E pustiu și tăcere, șuieră vântul, instigă La pași…Continue reading Atâta iarnă
Să fim frumoși în versuri
Mă picură-n ploi ude în miez de dimineață, Mi-e plin de frunze moarte bătute prin noroaie, Mi-e pasul greu de gânduri închise-n coștereață. Cotcodăcind tristețe, găinățând pe foaie. În piept mi-e plâns de versuri, pe ochi am ștergătoare. În jur mi-e vânt de oameni în umbre măturate, Cu palmele-mi strâng fusta să sar peste gunoaie…Continue reading Să fim frumoși în versuri
Apus de toamnă
Te văd în depărtare, pe o bancă, zbârcit de ani, vopsit în cenușiu, Cu vene adunate-n bici de vreascuri, uscat îți e copacul de trăiri, Cu ochi de vară îți îndrepți privirea spre cerul înnorat de amintiri, Nu mă mai simți dar tot mă ții de mână, cu suflet văruit în ruginiu. E toamnă-acum, blestem…Continue reading Apus de toamnă
Adevărat a Înviat!
Ecoul dezrobirii se-neacă-n smoala nopții, Iubirea-I pentru oameni e sfântul legământ Când fulgerul lovește cu ură-n piatra morții, Cu moartea Sa pre moarte Nevinovat călcând. Te uiți în sus la bolta, e 12.00, naște stele, Miroase-a ouă, pască, a “Doamne, m-ai iertat?”.. Din ceară se înfinge în spiritele rele Lumină din lumină, Hristos a Înviat!…Continue reading Adevărat a Înviat!
Casa părintească
M-am depărtat de casa parintească, de tot ce-i sfânt, de vorba mamei dulce, De cald sărut pe frunte dat de tata, de palma grea căzută să educe, Murdar de timp, major în ani și cuget, când ora-i prea decisă să dezbine, Bulendrele-mi adun să plec de-acasă, în suflet uit să pun ce-mi aparține. Nu mă…Continue reading Casa părintească