Mi-au spus „Nu poți!”

Ne-am separat în cei ce pot, ce-aleg, în cei meniți s-asculte, În turme, proști, deștepți, în “ăla-i cult!”, în “alea ce inculte!”, În “grasă”, “chioară”, “șchioapă”, “tu poți!”, în “tu nu ești de-aici!”, În foarfece de aripi, cu lame de-aroganță pe mâini de oameni mici. Mi-au spus “Nu poți, ești mică!”, în voci mature-apoi “Nu…Continue reading Mi-au spus „Nu poți!”

Mama

M-au forțat să-ți fac urări anoste când eram mult prea copilă să-nțeleg, M-au forțat să îți recit poeme, m-au forțat prin ele lacrimi să-ți dezleg, Mult prea mică să-nțeleg urarea, prea copilă să-l pricep pe “Te iubesc!”, Anii m-au făcut apoi prea mare, prea adult și fără timp să-mi amintesc. Și ți-am spus și “La…Continue reading Mama

Dac-ar avea putere să viseze

Dac-ar avea putere sa viseze, imagini vii de viață și rușine S-ar scurge-n zâmbet dulce prin durere, ce șanț săpat ca apa prin ruine! Halucinante vorbe strâng ca ștreangul, sugrumă visul ei de tinerețe, Femeia împlinită prin iubire e doar o umbră-n riduri și tristețe. E-atâta ploaie-n ea, atâta plâns, stă răspândit atât nămol în…Continue reading Dac-ar avea putere să viseze

Să fim frumoși în versuri

Mă picură-n ploi ude în miez de dimineață, Mi-e plin de frunze moarte bătute prin noroaie, Mi-e pasul greu de gânduri închise-n coștereață. Cotcodăcind tristețe, găinățând pe foaie. În piept mi-e plâns de versuri, pe ochi am ștergătoare. În jur mi-e vânt de oameni în umbre măturate, Cu palmele-mi strâng fusta să sar peste gunoaie…Continue reading Să fim frumoși în versuri