Te văd în depărtare, pe o bancă, zbârcit de ani, vopsit în cenușiu, Cu vene adunate-n bici de vreascuri, uscat îți e copacul de trăiri, Cu ochi de vară îți îndrepți privirea spre cerul înnorat de amintiri, Nu mă mai simți dar tot mă ții de mână, cu suflet văruit în ruginiu. E toamnă-acum, blestem…Continue reading Apus de toamnă