E doișpe abia, te cheamă în mine ecoul când te strig, Pe unde ești, în care zbor, la două reușești s-ajungi? Mi-e atât de dor, așa-i că o să vii, că nu m-alungi? Mi-e rău puțin, iar mâinile mi-au degerat de frig. T-aștept de patru ani, să fie trei, nici nu mai știu de când…Continue reading Că n-o să-mi fii doar iarnă, asta știu…
Categorie: Poezie
Chiar nu o să mai fiu ce-mi cere-o lume
Chiar nu o să mai fiu ce-mi cere-o lume, M-am înjosit în taina de a crede, M-am încrezut în zâmbete si-n glume Care m-au dat pe bani și pe monede. Strigoi înstrăinat mi-a fost iubitul, Salariu a dat la diavol să-l ferească De tot ce-i sfânt, când fără inhibiții, S-a programat s-alunge, să jignească. În…Continue reading Chiar nu o să mai fiu ce-mi cere-o lume
Suntem toți poezie doar cu altfel de vers
Să zâmbești e un dar de întoarce un zâmbet, oglinda vremii, Să iubești e un înger de îndeamnă alt înger, sărutul verii, Să oferi e un soare de răsare în ceilalți, minunea iernii, Să atingi e-un concurs de te-ntreabă și „Cum?”, damnate premii. Să mai plângi, să mai ierți, ce spectacol de vals… sânge și…Continue reading Suntem toți poezie doar cu altfel de vers
Floarea din cer
Trezeşte-te, e dimineaţa noastră, pe masă te-aşteaptă din nou două ceşti, Ninsoarea se-opreşte la noi, la fereastră, te strigă uşor şi-ţi şopteşte poveşti, I-am spus să-ţi coboare uşor şi pe tâmple, cu grijă s-atingă tot ce eu am atins, Să pot să respect tot ce-am vrut să se-ntâmple, bătrâni să ne fim cum tot eu…Continue reading Floarea din cer
Două inimi
În şoaptă îşi spun „Te iubesc!”, vocal se condamnă la moarte, Pe rând tonuri negre şi sumbre le-mping mai adânc, mai departe Se îngroapă, se sparg în orgolii, se sting două inimi nebune, Diamante cu sufletul mort, separat se transformă-n cărbune. Sângerează frumosul perfect, se desface în cioburi prea sparte, Rugăminţi de iertare nu pot…Continue reading Două inimi
Adio îi spunem și secundei de față
Privim înainte spre drumuri cu soare, ne punem nădejdea în pagini nescrise, Contururi de umbre și soare dansează când mergem spre noi orizonturi deschise, Ne spargem oglinzi cu vedere în spate, trecutul sufocă, ne strânge ca ștreangul Pedala vitezei ne mătură clipe, curenții le spulberă în timp ce-i țin hangul. Adio ne spunem la ce-a…Continue reading Adio îi spunem și secundei de față
Au înflorit ghioceii, îi vezi?
Au înflorit ghioceii, îi vezi? Au muguri în mine, îi simți? Primește-ne-n dar tu pe toți, suntem mici și albi, fără zimți, Primește-ne roua de lacrimi, cuprinde-ne-o gingaș în palmă, Desfă-ne strânsoarea de trup, privește-ne dulce și calmă. Petale de flori ai în suflet, ce muguri frumoși îți sunt ochii! Ce spini ascuțiți ai pe…Continue reading Au înflorit ghioceii, îi vezi?
Desculți
De-ai ști că ești un om pe scena vieții, un alt actor ce-și joacă rolul prost, Un alt copil pierdut printre copii, un alt adult plecat din adăpost, Atât de om indiferent de soartă, atâta lut se-aruncă pe pământ, Atâtea mame îi insuflă viață ca viața să îl ducă spre mormânt. Și te întrebi cam…Continue reading Desculți
Dreptul la Moș Crăciun
Eram copil pe când ningea cu basme iar gerul cel aspru vestea daruri multe, Cu nasul lipit lăsam urme pe geamul de unde pe Moș îl rugam sa m-asculte, Speram să-i văd haina fluturînd în văzduh, în cojocul lui roșu, cu toiagul în mână, Jucării să-mi aducă, să-i recit poezii, să mă lase să-i umblu…Continue reading Dreptul la Moș Crăciun
Sărut mâna, bunică!
E atât de prezent tot trecutul de-acasă, atât de aievea bomboana din brad, Atât de reali și de tineri părinții, bunicii prea veșnici să-i simțim cum decad, Atât de departe e moartea din noi când casa miroase a pâine pe plită Iar bunica se ceartă cu un cârd de nepoți care-i sar în spinarea și…Continue reading Sărut mâna, bunică!