E doișpe abia, te cheamă în mine ecoul când te strig, Pe unde ești, în care zbor, la două reușești s-ajungi? Mi-e atât de dor, așa-i că o să vii, că nu m-alungi? Mi-e rău puțin, iar mâinile mi-au degerat de frig. T-aștept de patru ani, să fie trei, nici nu mai știu de când…Continue reading Că n-o să-mi fii doar iarnă, asta știu…
„Forma norilor” (fragment, vol. III se scrie) – Trilogia „Adevăr sau Provocare” – vol. I și II în librării)
S-a îndrăgostit, cel puțin așa a crezut în mintea ei de copilă, iar bărbatul de care s-a îndrăgostit a aruncat-o ca pe un gunoi, fără nicio milă, atunci când avea mai multă nevoie de înțelegerea lui, de blândețea lui, de îmbrățișarea lui, de el. A lăsat-o însărcinată și…Continue reading „Forma norilor” (fragment, vol. III se scrie) – Trilogia „Adevăr sau Provocare” – vol. I și II în librării)
„Forma norilor” – fragment (vol. III se scrie – Trilogia „Adevăr sau Provocare” – vol. I și II în librării)
Alessia înaintează spre apă, lăsând-o să o învăluie până la glezne, genunchi, pulpe, mijloc, proptindu-se, apoi, în argila moale și rămânând așa, contemplându-și gândurile fără niciun cuvânt. Ailin așază un prosop, privind-o, respectându-i momentul. O așteaptă cuminte să își limpezească ochii, sufletul, de ceea ce o încarcă, de ceea ce respinge. Alessia înaintează spre…Continue reading „Forma norilor” – fragment (vol. III se scrie – Trilogia „Adevăr sau Provocare” – vol. I și II în librării)
„Forma norilor” se scrie – fragment 2 (vol. III – Trilogia „Adevăr sau Provocare”
Pe oamenii care ți-au plăcut cândva, nu poți ajunge să-i urăști… nu ai voie. Trebuie să continui să-i placi, chiar dacă au fost nemernici la un moment dat. Cu toții am fost și nemernici, la un moment dat. Mă vei ierta… Zborul spre New York își anunță întârzierea. Își dă rucsacul jos, singurul bagaj pe…Continue reading „Forma norilor” se scrie – fragment 2 (vol. III – Trilogia „Adevăr sau Provocare”
„Forma norilor” se scrie – fragment (Vol. III – Trilogia „Adevăr sau Provocare”)
Conducându-și micul Suzuki Swift, închiriat de la aeroport, o cuprinde o stare de alienare și panică, simțindu-se pierdută în cavalcada de mașini negre, imense, printre care tot este nevoită să se strecoare, în ciuda străzilor largi. New York-ul nu a rămas decât o senzație ipocrită de spațiu care o sufocă, un furnicar obsedat de…Continue reading „Forma norilor” se scrie – fragment (Vol. III – Trilogia „Adevăr sau Provocare”)
Chiar nu o să mai fiu ce-mi cere-o lume
Chiar nu o să mai fiu ce-mi cere-o lume, M-am înjosit în taina de a crede, M-am încrezut în zâmbete si-n glume Care m-au dat pe bani și pe monede. Strigoi înstrăinat mi-a fost iubitul, Salariu a dat la diavol să-l ferească De tot ce-i sfânt, când fără inhibiții, S-a programat s-alunge, să jignească. În…Continue reading Chiar nu o să mai fiu ce-mi cere-o lume
Răzbunarea Darinei (fragment)
Cu brațele împreunate, privește în jur. Dumnezeu răstignit în fiecare colț. Dumnezeu moare în fiecare unghi, sub fiecare umbră. Își întoarce privirea către altar. Altarul minciunii… Ochii îi rămân pironiți pe siluetele umbrelor amorțite care coboară prăfuite prin vitralii. Atât de multă moarte, atât de multă izbăvire prin moarte.. Se ridică hotărâtă să plece.…Continue reading Răzbunarea Darinei (fragment)
Suntem toți poezie doar cu altfel de vers
Să zâmbești e un dar de întoarce un zâmbet, oglinda vremii, Să iubești e un înger de îndeamnă alt înger, sărutul verii, Să oferi e un soare de răsare în ceilalți, minunea iernii, Să atingi e-un concurs de te-ntreabă și „Cum?”, damnate premii. Să mai plângi, să mai ierți, ce spectacol de vals… sânge și…Continue reading Suntem toți poezie doar cu altfel de vers
Floarea din cer
Trezeşte-te, e dimineaţa noastră, pe masă te-aşteaptă din nou două ceşti, Ninsoarea se-opreşte la noi, la fereastră, te strigă uşor şi-ţi şopteşte poveşti, I-am spus să-ţi coboare uşor şi pe tâmple, cu grijă s-atingă tot ce eu am atins, Să pot să respect tot ce-am vrut să se-ntâmple, bătrâni să ne fim cum tot eu…Continue reading Floarea din cer
Două inimi
În şoaptă îşi spun „Te iubesc!”, vocal se condamnă la moarte, Pe rând tonuri negre şi sumbre le-mping mai adânc, mai departe Se îngroapă, se sparg în orgolii, se sting două inimi nebune, Diamante cu sufletul mort, separat se transformă-n cărbune. Sângerează frumosul perfect, se desface în cioburi prea sparte, Rugăminţi de iertare nu pot…Continue reading Două inimi