Să zâmbești e un dar de întoarce un zâmbet, oglinda vremii,
Să iubești e un înger de îndeamnă alt înger, sărutul verii,
Să oferi e un soare de răsare în ceilalți, minunea iernii,
Să atingi e-un concurs de te-ntreabă și „Cum?”, damnate premii.

Să mai plângi, să mai ierți, ce spectacol de vals… sânge și carne,
Să mai riști să trăiești chiar când toți se îndoaie… frânți de spinare,
Să renunți, să respiri, ce miracol sublim… prin mahalale,
Să fii tu și să poți, să ignori și să schimbi… atâtea goarne.

O noapte la fel într-un altfel de loc… o altă gară,
Cad fulgi complet albi și se pierd incompleți… aceeași seară,
Pentru unii un basm, pentru alții blestem… viața de ceară,
Suntem toți poezie doar cu altfel de vers… cu rimă rară.