Sunt străin printre randuri,
Printre neamuri poete,
Printre genii cochete,
Printre zeci, mii de ganduri.

Îmi arunc amalgamul de cerneală bizară,
Am scris rânduri, cuvinte fără sens.. ele zbiară…

Astă seară se cerne un poet, un cuvânt,
Las în urmă apusul şi destinul meu crunt
De poet, de miracol, si frumosul artistic,
Să te-ncânt, să îţi placă, dar eu singur mă critic.
Eu îmi scriu, eu îmi critic, eu îmi tai toată strofa,
Eu boţesc şi hartia, tu îmi dai mie nota.
Zece-mi dai, eu dau patru, n-am mai scris de un veac,
Dar aştern totuşi rime rupte, nu ştiu să tac.

Uit să tac pe hartie, uit să tac între voi
Ştiu să mormăi cuvinte, ba sunt dure, ba moi,
Ştiu să fac chiar şi rime, zi tu daca nu sunt poet,
Eşti frumoasă ca noaptea, eu frumoaso te-ntrec..
Am povestea în creier şi condeiul cunună,
Zână fac eu din tine, zân îţi prind şi de mână,
Şi poeme-ţi dedic, şi poveşti cu balauri,
Şi în turn eu te pun printre zeci, mii de fauri.
Şi pe tine măi zân, prinţ frumos de poveste,
De curaj urmărit şi bogat, plin de zestre,
Eşti sărac, spălăcit, cocârjat, vai de tine,
Prinţ n-ai fost, nu vei fi, decât poate-n poeme.

Multumeşte-mi tu dar, prinţ năluc de poveste,
Ia-ţi şi zâna de mână, singură acum este,
Şi vă fac şi o strofă, şi vă dau doi copii,
Hai noroc, la mai mare, fericit tu să fii!

Dintre aripi de inger m-am născut ca să scriu
Cu talent strofe rupte de poet ageamiu.