Cineva sus mai mişcă de un capăt de fir
Atârnat de o viaţă, de o tristă minciună,
Stă cu mâna întinsă, semnul crucii cu mir
Scrijelit de un preot, intre riduri se-adună.

E bătran şi cerşeşte la un capăt de stradă,
Păpuşarul mai mişcă al bătrânului fir,
Strâns cu nod e de mâna întinsă şi fadă,
Umilit el se roagă cu glas de martir.

Trotuarul e gol, tot mai gri, lumea trece,
Nu mai simte nimic, zdreanţa-i arsă de timp
Mai aude-o monedă, pe asfalt cade rece,
Îi e foame de moarte, îi e sete de timp.

Urmăreşte cum laţul se leagă de cer,
Cu privirea pierdută, cu destin blestemat,
Firul vieţii legat e cu zale de fier,
Ispăşeşte păcatul, a minţit şi-a-nşelat.

Păpuşarul condamnă, Păpuşarul agaţă
Fiecare destin de un capăt de aţă.