“Cel care mă așteaptă”, Parinoush Saniee (Un tablou viu: cutume religioase care mutilează destine)

Nici nu știu cum să încep.. O carte în care nu am avut încredere văzându-i titlul, așteptându-mă la o poveste siropoasă de dragoste însă, spre surprinderea mea, o carte care s-a dovedit a fi doar tradusă greșit și care a reușit să stârnească în mine un haos de sentimente, resentimente, emoții unele mai aprige și

Adevărat a Înviat!

Ecoul dezrobirii se-neacă-n smoala nopții, Iubirea-I pentru oameni e sfântul legământ Când fulgerul lovește cu ură-n piatra morții, Cu moartea Sa pre moarte Nevinovat călcând. Te uiți în sus la bolta, e 12.00, naște stele, Miroase-a ouă, pască, a “Doamne, m-ai iertat?”.. Din ceară se înfinge în spiritele rele Lumină din lumină, Hristos a Înviat!

Povestea Secolului 21: Cap. VI

Preacurvia Conjugală Aș începe cu “A fost odată”, la fel ca în capitolele anterioare, însă cred ca basmul ăsta face parte din altă categorie, mult prea stropită cu tămâie, jurăminte, sfințenie și mult prea parafată cu cerneală, acte, stări civile.. orez și flori! Nu sunt împotriva instituției căsătoriei, din contră, așa cum nu sunt împotriva anulării

Povestea Secolului 21: Cap. V

Între Viață și Rezumat A fost odată ca niciodată un prinț.. Și cum stătea el liniștit, crăcit pe canapeaua înțepenită în piele, cu o mână dând swipe stânga, swipe dreapta pe varii aplicații de semi-socializare, cu alta dând scroll jos spre adâncimile profunde ale cunoașterii universului uman online, iar alta confirmandu-i orientarea sexuala corectă prin