Îţi cântă des şi totu-n gând,
Îţi spune-n gând poeme,
Îţi strânge mâna suspinând
Deja de-atâta vreme..

Şi tu-i zâmbeşti, îi povesteşti,
Laşi mâna să ţi-o strângă,
De ani prieteni buni sunteţi,
Ce perioadă lungă..

De mic el te iubea nespus
Dar te uitai în zare,
Şi ani, tot ani acum s-au scurs,
Iubirea lui nu moare..

El te iubeşte, tu îi zâmbeşti,
Îţi toarnă el cafeaua,
De altul tu îi povesteşti,
Pe-ascuns îşi plânge steaua.

Şi-n ochii tăi el stă pierdut,
Se-ntreabă de se vede,
Şi strigă-n gând: “Aici eu sunt!”
Ecoul lui se pierde..

Şi ai crescut, îmbătrânit
Şi toate-au fost degeaba,
La braţul lui s-a oferit
Acum să stea o alta.