Suflecată-i cămaşa de-un istoric apus,
Ţi-ai tăiat pantalonul, liber tu ai ajuns,
Mai deschisă ţi-e mintea, ai avut drept la viaţă,
La ziare, la carte, generaţie laşă!

Însă eu, pui de om cu pistolul la tâmplă,
Am crescut şi-am ţinut amintirile-n umbră,
Mi-am facut semnul crucii şi-am crescut învăţat,
În poziţie drepţi, umilit, enervat.

Prea bătrân am ajuns, prea-ncercat de nevoi,
Prea uitat de copii şi prea singur în doi,
Prea-nvăţat într-o lume cumva prea nebună,
Prea nebun am ajuns într-o lume nebună..

În mizerii se-neacă un trecut, un pariu
Că scăpa-vom noi teferi, sunt bătrân, e târziu..
Şi mi-e foame de mor, şi mă simt vinovat,
Nu am bani nici de sare, stau cu capul plecat.

Şi-ţi mai cer ţie, june, peste traiu-ţi de câine
Mai aruncă un leu, nu am bani nici de pâine
Pentru voi am luptat, am trădat.. mi-e ruşine
Pedepsit sunt acum, cerşetor ca un câine.

Neglijat de copii, şi am doi.. să-mi trăiască,
Au uitat cum mă cheamă, au uitat să mă crească
Am trăit pentru ei, le-am  dus crucea în spate
Au crescut oameni mari, acum însă e noapte..

Sunt o rană deschisă de sânge, un lot
Ce mocneşte din greu şi mi-e rau, nu mai pot
Nu mai vreau să trăiesc, mi-e ruşine cu mine
E-ntuneric acum în uitarea de sine..

Şi mi-e dor de copii, şi am doi.. să-mi trăiască,
Vă iubeşte tăticul, n-a uitat să vă crească.