Plânsul lui Nietzsche, Irvin D. Yalom

plansul-lui-nietzscheEram în metrou, în drum spre serviciu, când o femeie de vreo 36 de ani era complet absorbită de această carte. Pentru cine a studiat cât de cât despre Nietzsche, titlul nu ar putea suna decât ca o inepție. După câteva zile, asist la o conversație în care “Plânsul lui Nietzsche” este din nou subiectul principal, o carte recomandată cu extrem de multă căldură și entuziasm. Curioasă, citesc câteva recenzii pe net, Bookster.ro, comand cartea și surpriză, dupa primele pagini eram deja absorbită și nu mai reușeam să fac distincția dintre realitate și ficțiune.

O carte superbă, accesibilă, antrenantă, o îmbinare foarte reușită între ficțiune și biografie, personajele fiind reale, situațiile de cele mai multe ori la fel, însă transpuse într-un „cum ar fi fost dacă” întâlnirea dintre părintele psihanalizei, Josef Breuer, și Friederich Nietzsche ar fi avut cu adevărat loc. În realitate, Nietzsche a refuzat întâlnirea, însă Yalom, de profesie psihiatru, se pare că nu a fost de acord cu ordinea lucrurilor și, folosindu-și imaginația, i-a adus pe cei doi față în față.

Lou Salome, psihanalist, presupusă amantă a lui Nietzsche și parte din cercurile marilor gânditori ai vremii, frumoasă, distinsă, emancipată și extrem de îndrăzneață, apelează la Josef Breuer pentru a-și trata prietenul, pe Nietzsche, de disperarea care l-ar putea conduce spre suicid și de care se simte direct responsabilă. Recunoscut pentru tratamentele prin comunicare, utilizate în cazul Annei O., Josef Breuer reprezintă revelația secolului în domeniul neurofiziologiei. Afișând imaginea unui om împlinit, realizat pe plan profesional și personal, Breuer trăiește și el, la rândul său, nefericirea dramatică, disperarea care l-ar putea conduce spre suicid, disperare venită din conștientizarea faptului că viața i-a fost un traseu în care a mers după tipare, în care a urmat mecanic valorile societății încercând să fie tot ceea ce și-au dorit ceilalți de la el, uitând de dorințele proprii.

În misiunea de a-l trata pe Nietzsche fără ca acesta să știe, avem parte de o serie de dialoguri extrem de inteligente, de un ping pong de replici și idei în care medicul își pierde autoritatea și devine pacient, în care își recâștigă autoritatea pentru a o pierde din nou, în care ambii suferă de același diagnostic specific minților care gândesc peste limita confortabilă a acceptării rigorilor sociale, în care ambii caută, în realitate, o soluție pentru a-și vindeca sufletele de fantomele propriilor gânduri.

Pentru iubitorii de cărți, de dialoguri savuroase care seduc, incită intelectual, reușesc să ridice semne de întrebare și caută, în egală măsură, răspunsuri; o carte profundă, cursivă, coerentă, care pur și simplu curge și captivează prin simplitate.