Nici nu știu cum să încep.. O carte în care nu am avut încredere văzându-i titlul, așteptându-mă la o poveste siropoasă de dragoste însă, spre surprinderea mea, o carte care s-a dovedit a fi doar tradusă greșit și care a reușit să stârnească în mine un haos de sentimente, resentimente, emoții unele mai aprige și mai confuze decât altele. O carte care m-a făcut să miros aerul greoi și îmbâcsit de sânge, de suferință, de rănile unei perioade socio-politice extrem de intolerante și violente. Un tablou viu în care este creionată stupiditatea unor cutume religioase care mutilează destine.

“Cel care ma asteapta «  este un roman despre femei și despre rolul lor in societatea si familia musulmană, despre dragoste, devotament, sacrificiu, pendulări de emoții și transformări umane fulminante venite din dorința de supraviețuire nu din egoism, ci pentru familie. Un roman mai degrabă social, care curge frumos și relaxat fără a se împletici în vreun stil greoi și care își concentrează acțiunea în jurul unei femei iraniene, crescute tradițional, însă cu o viziune largă, dorințe, aspirații care nu îi sunt permise și datorită cărora ajunge să aibă un destin tragic. Bătăi, umilințe, abuzuri venite din “dragoste” și “grijă”, toate ascunse în spatele unei educații musulmane “corecte” și care vin să susțină onoarea familiei și dovada de credință religioasă, în fața societății.

Masumeh (în traducere: “Inocenta”), o fetiță de 13 ani, se îndrăgostește de tânărul ucenic al farmacistului cu care nu are în realitate niciun contact în afara unor priviri furișe și câtorva scrisori. Curajul îi va aduce o bătaie plină de sânge, primită de la frații ei, care au dreptul să păstreze, în acest fel, onoarea familiei. Lupta pentru educație, drept obținut cu greu de la tatăl ei care încearcă să o susțină tacit, ia sfârșit odată cu renegarea ei de către familie. Pentru a salva onoarea familiei, este oferită oricui este dispus s-o ia de soție, ajungându-se la un măcelar, un bărbat gras, libidinos, incult, violent, însă nunta nu reușește să aibă loc, fiind salvată de amanta fratelui ei care, regăsindu-se în destinul lui Masumeh, apare în ultimul moment cu un soț educat, pe care-l va cunoaște abia în ziua nunții.

Deși îl respinge, soțul se dovedește a veni în contradicție cu bărbatul tipic societății iraniene. Activist comunist, s-a căsătorit pentru a scăpa de insistențele familiei astfel încât o îndeamnă să studieze, să-și formeze o conștiință personală și să-și construiască o viața independentă de a lui. Masumeh, brusc eliberată de sub vălul musulman și încurajată să studieze, lucru nepermis si considerat inutil pentru femei, învață să-și accepte soțul, ba chiar să simtă cea mai curată afectivitate atât pentru el, dar mai ales pentru copiii pe care îi va oferi. Din păcate, susținerea nu va fi reciprocă, el lipsind cu lunile de acasă, complet detașat de familie datorită implicării politice care nu va aduce decât dramă, moarte, abandon.

O femeie singură, cu 3 copii, care traversează o revoluţie, un război, lipsa și detenţia soţului, percheziţii, oscilații între eroină şi soție de deținut politic, intrată în dizgrație, între angajată şi şomeră, între acceptare şi respingere chiar în sânul propriei familii, însă peste toate tronând în permanență rolul de soție și mamă care, din dragoste pentru familie, își suflecă mâinile ca un bărbat și luptă cu societatea, cu sistemul și cu oricine-i amenință liniștea căminului, fie el și asa ciunțit și abuzat în numele așa zisului “cod islamic”

Nu vreau să vă povestesc mai mult pentru că este o carte pe care vă recomand să o citiți, o carte interzisă în Iran, ulterior intrată în dizgrație de două ori însă, în ciuda caruselului politic controversat și a scandalurilor de presă, a reușit să fie tradusă în 26 de limbi și să ajungă cea mai vândută carte din Iran.