În şoaptă îşi spun „Te iubesc!”, vocal se condamnă la moarte,
Pe rând tonuri negre şi sumbre le-mping mai adânc, mai departe
Se îngroapă, se sparg în orgolii, se sting două inimi nebune,
Diamante cu sufletul mort, separat se transformă-n cărbune.

Sângerează frumosul perfect, se desface în cioburi prea sparte,
Rugăminţi de iertare nu pot să pătrundă atât de departe,
Să lovească-n durere şi beznă. să mai sape-n cărbuni şi ruină,
Să învie ce ochii-au iubit, să adune ce gura dezbină.

În ochi e incendiu de viaţă, mocneşte dezordinea firii,
Văpăi de orgolii dansează prin fum în cetatea iubirii,
Cu braţe de flăcări se-ntind, se agaţă păgâne de astre,
Două inimi frumoase rămân doar cărbuni între flăcări albastre.