E dureros miros de primăvară, e-amăgitor de pistruiată bolta,
În verde crud îți coși vestmânt de vară, în muguri îmi ascund mocnit revolta,
M-aș înclina ușor până la tine, te-aș săruta pe gât stufos de frunze,
Te-aș înflori în fructe de caise, te-aș săruta pe crengi în chip de buze.

Ți-aș scrijeli pe coajă doar ispite, te-aș înveli în rouă dimineața,
Ne-am contopi în fructe alipite, din sâmbure de prun să-ți iei dulceața,
Mă-nfurii sub blestem de rădăcina, mă-ntind spre cer să-mi ies nebun din scoarță,
Mi-s muguri risipiți pe pat de iarbă, mi-s ochii când te văd murdari de ceață.

Ne curge vară-n trup de lemn cu vreascuri, în fructe dulci ne plângem răstignirea,
Trec păsări peste noi de-atâtea veacuri, să-ncerc să te ating îmi e menirea,
Coroana mi-e diformă către tine, mă-mpinge vântul aspru-n prag de toamnă,
Mă-nchin la fulg de iarnă să mă scurgă, să-ți fiu eu domn, iar tu să îmi fii doamnă.

Sunt prun ascet cu lanțuri verzi la glezne, prin muguri te respir, te țin în mine,
Povară îmi sunt crengile și anii, sunt strâmb de trunchi, stau aplecat spre tine,
Coroana ți-o apropii să te gust, prin vânt mă chemi șoptit, mi te promiți,
Destine înrămate-n arbori strâmți, el prun și ea cais stau neclintiți.