Calugăr de viață, ateu de iubire, genunchii ți-s rană de lipsă de scop,
Icoana privește în jos, către tine, ești lumea privită-n precis microscop,
Un ghem de durere, un om printre oameni, speranța o cauți la poartă de cer
Când pielea ți-e rana, ți-e bici de atingeri, în dorul de ea te-ai închis prizonier.

Pe spate îi simți mâna fină, coboară, urmează coloana-n sărut cald pe umăr,
Îți strângi încleștat pumn de rugă fierbinte s-alungi amintirea din sufletul tânăr,
O simți dimineața chicotind goală-n zâmbet, parfum de tutun, de cafea și rușine
Se-mbină în șoapte pe lob de ureche, cuvintele-n rugă ard goale, puține..

Te-atinge pe gât în sărut de femeie, păru-i negru, hoinar îți coboară pe piept,
Cârlionți de păcat nemilos nasc suspine, rugăciunea ți-o mesteci încordat, înțelept,
Ochii strânși lăcrimează cumplită durere, lucruri simple vibrează bucurii de bărbat,
Dimineți arse-n doi, în parfum de femeie, în cafeaua-ndulcită cu sărut concentrat.

Un călugăr de viață, ateu de iubire, îngenuncheat stă la coadă, la vamă de cer,
Cine-a spus că nu simte, cine-a spus că nu plânge, în bărbat curge sânge, nu structura de fier.