După 12 ani de renunțat la scris, vine o zi de duminică, un om întors de la sală, o cafea, un laptop.. și tastele încep să aibă suflet. Mă joc cu un zar și încerc să-mi dau seama cum aș putea începe un nou capitol.. un capitol despre cum să distrugi o relație..…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 5)
Autor: rricanustiasazica
Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 4)
Un mesaj pe o rețea de socializare, o prietenă în comun, o întâlnire în care am simțit o energie minunată, o voce blândă, un calm liniștitor.. dar prea mic de statură, dinții prea strâmbi.. în realitate el prea frumos ca om, eu prea superficială să văd asta. I-a luat câteva luni pentru a 2-a întâlnire..…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 4)
Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 3)
Nu-mi dau seama de ce însă din nou am primit multe mesaje raportate la curaj, mesaje de ordin pozitiv.. lucru care nu face decât să-mi confirme cenzura, masca pe care o purtăm și strădania de a fi ceea ce vor alții să fim, de a nu deranja, de a nu înainta niciun pas pentru…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 3)
Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 2)
Încă nu am un fir al acțiunii, ideea nu stă într-o poveste “palpitantă”, o poveste cu eroi ci, prin cuvinte, printr-o expunere destul de personală în fața căreia unii ar putea râde, alții ar putea da ochii peste cap cu dezgust, alții pur și simplu, mânați de curiozitate sau dorință de a înțelege faptul…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 2)
Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 1)
Citeam Victor Frankl, ”Omul în căutarea sensului vieții”, o carte dură care analizează omul, tansformarea lui în condiții vitrege, de război, în care moartea devine singurul prieten onest, fie pentru că te salvează, fie pentru că iminența ei permanentă te face să te redescoperi, să privești în interior și să ai surpriza că toți…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 1)
“Cel care mă așteaptă”, Parinoush Saniee (Un tablou viu: cutume religioase care mutilează destine)
Nici nu știu cum să încep.. O carte în care nu am avut încredere văzându-i titlul, așteptându-mă la o poveste siropoasă de dragoste însă, spre surprinderea mea, o carte care s-a dovedit a fi doar tradusă greșit și care a reușit să stârnească în mine un haos de sentimente, resentimente, emoții unele mai aprige și…Continue reading “Cel care mă așteaptă”, Parinoush Saniee (Un tablou viu: cutume religioase care mutilează destine)
Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata
Yasunari Kawabata a câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1968. Nedrept să nu ai curiozitatea să-i citești măcar una dintre opere.. Auzisem de “Frumoasele adormite” însă au apărut mereu alte cărți și am uitat de ea, până când am primit-o cadou. O broșurica de 135 de pagini, scrisă larg, deșănțat.. o mică bucurie pe care…Continue reading Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata
Adevărat a Înviat!
Ecoul dezrobirii se-neacă-n smoala nopții, Iubirea-I pentru oameni e sfântul legământ Când fulgerul lovește cu ură-n piatra morții, Cu moartea Sa pre moarte Nevinovat călcând. Te uiți în sus la bolta, e 12.00, naște stele, Miroase-a ouă, pască, a “Doamne, m-ai iertat?”.. Din ceară se înfinge în spiritele rele Lumină din lumină, Hristos a Înviat!…Continue reading Adevărat a Înviat!
Casa părintească
M-am depărtat de casa parintească, de tot ce-i sfânt, de vorba mamei dulce, De cald sărut pe frunte dat de tata, de palma grea căzută să educe, Murdar de timp, major în ani și cuget, când ora-i prea decisă să dezbine, Bulendrele-mi adun să plec de-acasă, în suflet uit să pun ce-mi aparține. Nu mă…Continue reading Casa părintească