Citeam Victor Frankl, ”Omul în căutarea sensului vieții”, o carte dură care analizează omul, tansformarea lui în condiții vitrege, de război, în care moartea devine singurul prieten onest, fie pentru că te salvează, fie pentru că iminența ei permanentă te face să te redescoperi, să privești în interior și să ai surpriza că toți…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate” (Capitolul 1)
Categorie: Blog
Adevărat a Înviat!
Ecoul dezrobirii se-neacă-n smoala nopții, Iubirea-I pentru oameni e sfântul legământ Când fulgerul lovește cu ură-n piatra morții, Cu moartea Sa pre moarte Nevinovat călcând. Te uiți în sus la bolta, e 12.00, naște stele, Miroase-a ouă, pască, a “Doamne, m-ai iertat?”.. Din ceară se înfinge în spiritele rele Lumină din lumină, Hristos a Înviat!…Continue reading Adevărat a Înviat!
Casa părintească
M-am depărtat de casa parintească, de tot ce-i sfânt, de vorba mamei dulce, De cald sărut pe frunte dat de tata, de palma grea căzută să educe, Murdar de timp, major în ani și cuget, când ora-i prea decisă să dezbine, Bulendrele-mi adun să plec de-acasă, în suflet uit să pun ce-mi aparține. Nu mă…Continue reading Casa părintească
Hai să ne fie vară
Mă simt al nimănui, e 10 noaptea, ninge a frig pe drum, pe crengi, în mine, Doar fulgii îmi mai spală anxietatea iar urmele de tălpi îmi merg spre tine, Mi-e dor de noi, vreau să îți bat în ușă, primește-mă cu drag, nu încruntată, Regretu-mi este Iadul încins în judecată, în flăcări arse-n…Continue reading Hai să ne fie vară
Gelos pe tot ce-n lume te-nconjoară
Permiți și soarelui să-și pună fruntea acolo unde eu am stat odată, Permiți și vântului să te mângâie pe sâni, sub fusta ta învolburată, Permiți apusului să îți dezmierde simțiri, și ochi și chip deopotrivă, Stricată ești femeie-n patimi rele, în dragostea-mi de tine obsesivă. Gelos pe tot ce-n lume te-nconjoară, captivă-n mine-aș vrea să…Continue reading Gelos pe tot ce-n lume te-nconjoară
Cât de frumoasă sunt când sunt cu tine
Cât de frumoasă sunt când sunt cu tine, cât de frumos miroși a Dumnezeu, Cât de frumos crești îngerii în mine, cât de frumos e să nu fii ateu, Și parcă nu ar fi de-ajuns o nemurire, și parcă timpul n-are praf destul Să risipească tot ce ești în mine, iar tu de tot ce…Continue reading Cât de frumoasă sunt când sunt cu tine
Povestea Secolului 21: Cap. VI
Preacurvia Conjugală Aș începe cu “A fost odată”, la fel ca în capitolele anterioare, însă cred ca basmul ăsta face parte din altă categorie, mult prea stropită cu tămâie, jurăminte, sfințenie și mult prea parafată cu cerneală, acte, stări civile.. orez și flori! Nu sunt împotriva instituției căsătoriei, din contră, așa cum nu sunt împotriva anulării…Continue reading Povestea Secolului 21: Cap. VI
Povestea Secolului 21: Cap. V
Între Viață și Rezumat A fost odată ca niciodată un prinț.. Și cum stătea el liniștit, crăcit pe canapeaua înțepenită în piele, cu o mână dând swipe stânga, swipe dreapta pe varii aplicații de semi-socializare, cu alta dând scroll jos spre adâncimile profunde ale cunoașterii universului uman online, iar alta confirmandu-i orientarea sexuala corectă prin…Continue reading Povestea Secolului 21: Cap. V
E seară sfântă de Crăciun
E seară sfântă de Crăciun, e seară de colinde, Pe cer dansează îngeri albi, îşi scutură vestminte, În case vine Dumnezeu şi stă cu noi la masă, La geam pândeşte Moş Crăciun, în fiecare casă. Cu ochii pironiţi pe brad când patul îi asteaptă, Cei mici stau semi-adormiti şi îşi vorbesc în şoaptă, Moş Ene…Continue reading E seară sfântă de Crăciun
Fantoma iernii
E frig, e pustiu, ţi-ai pus mantia albă A iernii fantomă-n troienele sorţii, Strigând că-i e frig plânge firul de iarbă, Ecou-i se sparge de secera morţii. Şi iată, e luptă-ntre cer şi pământ, Iar fulgii puzderii nu ştiu un’ s-apuce, De groază ei leagă un sfânt legământ, Să cadă în cete, troiene năluce. Şi alb este-n…Continue reading Fantoma iernii