Țigara

Mi-s nasturi descheiați prea indecent, mi-e draperia trasă după noi, Noi ne-am iubit nebun, intens, atent, ne-am definit în trupuri albe, goi, Am șters din mine ani si anotimpuri, absența ta în casă este fum, Cămașa ta pe mine cade largă, murdară de amprente arse-n scrum. M-am îmbrăcat de frig rămas în mine, în gol…Continue reading Țigara

Mi-au spus „Nu poți!”

Ne-am separat în cei ce pot, ce-aleg, în cei meniți s-asculte, În turme, proști, deștepți, în “ăla-i cult!”, în “alea ce inculte!”, În “grasă”, “chioară”, “șchioapă”, “tu poți!”, în “tu nu ești de-aici!”, În foarfece de aripi, cu lame de-aroganță pe mâini de oameni mici. Mi-au spus “Nu poți, ești mică!”, în voci mature-apoi “Nu…Continue reading Mi-au spus „Nu poți!”

Mama

M-au forțat să-ți fac urări anoste când eram mult prea copilă să-nțeleg, M-au forțat să îți recit poeme, m-au forțat prin ele lacrimi să-ți dezleg, Mult prea mică să-nțeleg urarea, prea copilă să-l pricep pe “Te iubesc!”, Anii m-au făcut apoi prea mare, prea adult și fără timp să-mi amintesc. Și ți-am spus și “La…Continue reading Mama

Jurnalul unei ”frustrate”, Partea a II-a: Introspecția (din capitolul: Credința vs. Religia)

          Pe mine religia m-a distrus, credința m-a reconstruit. Religia m-a biciut cu dogme, credința mi-a dat aripi. Religia mi-a impus, credința mi-a oferit opțiuni.           Nu cred în instituții însă cred în conceptele frumoase pe care și-au construit fundamentul.. ulterior ridicând palate din aur fals și…Continue reading Jurnalul unei ”frustrate”, Partea a II-a: Introspecția (din capitolul: Credința vs. Religia)

„Cea mai frumoasa carte din lume”, Eric-Emmanuel Schmitt

Diverse înfățisări ale sentimentului de dragoste, puse în scenă prin intermediul unor povestioare scurte, concentrate si cu o finalitate plină de trăire, suspans. Fie că este vorba despre o miliardară trecută prin multe relații care i-au răspuns ambițiilor distrugătoare ruinând-o emoțional, fie că vorbim despre rătăcirea în sine a unei intelectuale de mare succes, generată…Continue reading „Cea mai frumoasa carte din lume”, Eric-Emmanuel Schmitt

Dac-ar avea putere să viseze

Dac-ar avea putere sa viseze, imagini vii de viață și rușine S-ar scurge-n zâmbet dulce prin durere, ce șanț săpat ca apa prin ruine! Halucinante vorbe strâng ca ștreangul, sugrumă visul ei de tinerețe, Femeia împlinită prin iubire e doar o umbră-n riduri și tristețe. E-atâta ploaie-n ea, atâta plâns, stă răspândit atât nămol în…Continue reading Dac-ar avea putere să viseze